top of page

Temperamentul 

latura dinamico-energetică a personalității -

            Primele teorii asupra temperamentului, confundau temperamentul cu constituţia fizică. În antichitatea greacă, medicul Hipocrat  a stabilit patru tipuri de comportament după modul cum predomină cele patru umori ale corpului: sangvinic (sânge), flegmatic (flegma ), melancolic (fierea neagră) şi coleric (fiere galbenă).

Psihologul englez H.J. Eysenck – pornind de la teoria lui Jung, face relaţia cu teoria fiziologică, a stabilităţii şi instabilităţii neuropsihice şi, căutând să păstreze şi noţiunile temperamentale preluate din teoriile antichităţii despre temperamente, a redat printr-o hartă temperamentală o viziune mult mai completă a acestora.

 

Colericul:

Reacții emoționale puternice și reactivitate motorie accentuată;

Impulsiv și uneori chiar violent, agresiv;

Face risipă de energie, reușind însă să-și dovedească rapid capacitățile;

Inconstant în relațiile cu ceilalți;

Vorbire inegală, înclinații spre exagerare.

 

Sangvinicul:

Vioi, vesel, bine dispus, trece totuși prea ușor de la o trăire afectivă la alta;

Se adapteaza relativ ușor, ceea ce îi permite stabilirea rapidă de relații sociale;

Abundența a expresiei verbale și o fire comunicativă;

Ia ușor decizii, simțind nevoia variației situațiilor.

 

Flegmaticul:

Calm, imperturbabil, chiar lent;

Echilibru emoțional, fiind puțin reactiv din acest punct de vedere, dar cu sentimente durabile;

Caracterizat de răbdare și toleranță;

Se adapteaza mai greu și trece cu o oarecare dificultate de la o activitate la alta;

Meticulos, înclinat spre rutină.

 

Melancolicul:

Emotiv și sensibil, are dificultăți de adaptare;

Capacitate de lucru redusă, dar obține un randament progresiv;

Înclinat spre reverie și interiorizare;

Puternic afectat de insuccese, compenseaza insuccesele prin închiderea în sine;

Capabil de activități de migală.

 

Clasificarea categorială a temperamentelor (după Eysenck)

(Hans Eysenck)

Creat de Vieriu Răzvan

bottom of page