Personalitatea
Cum descopăr cine sunt?
Caracterul
- latura relațional-valorică -
În greaca veche, cuvântul “caracter” însemna tipar, pecete, iar cu aplicare la om semnifică fizionomia individului luat nu atât sub raportul chipului său fizic, cât sub cel al structurilor sale psihice, spirituale, pe care le deducem din modelul său propriu de a se comporta în activitate şi relaţii sociale. E o fizionomie spirituală prin care subiectul se prezintă ca individualitate irepetabilă. Particularităţile de caracter presupun o anumită constanţă, stabilitate.
În sens larg, caracterul este un mod de a fi, un ansamblu de particularităţi psihoindividuale, ce apar ca trăsaturi ale unui portret psihic global. Dar, dintr-o perspectivă mai restrânsă, caracterul reuneşte însuşiri sau particularităţi privind relaţiile pe care le cultivă subiectul cu lumea şi valorile după care se conduce. În cadrul sistemului de personalitate, caracterul reprezintă latura relaţional valorică, fiind un ansamblu de atitudini-valori. Cu alte cuvinte, caracterul e o formaţiune superioară la structurarea căreia contribuie trebuinţele umane, motivele, sentimentele superioare, congingerile morale, aspiraţiile şi idealul.
Rolul caracterului în structura personalității:
– caracterul este expresia întregului sistem al personalității => are un rol deosebit de important in adaptarea și integrarea individului în viața socială;
– fiind dobândit, acesta poate fi modelat în funcție de cerințele mediului în care trăim, dar și în funcție de ce vrea fiecare dintre noi să fie și să devină => acceptarea sau respingerea celor din jur se face pe baza trăsăturilor de caracter manifestate;
– caracterul reprezintă o sumă de principii care oferă consistența interioară individului în câmpul social.
Caracteristici
– latura relațional-valorică a personalității;
– caracterul este totalitatea însușirilor psihice stabile care se exprimă prin valorile promovate și prin atitudinile unui om în raport cu diferite domenii ale vieții sociale și în raport cu sine;
– acesta pune omul în relație cu lumea prin intremediul sistemului de atitudini-valori;
– în timp, atitudinile se organizează, se structurează, se ierarhizează astfel încât caracterul capată o dimensiune sistematică;
– modul cum se impune o trăsătură, cum devine ea în istoria unui individ este propriu acestuia;
– caracterul este dobandit, se formează în timp;
– portretul psiho-moral al unei persoane poate fi conturat prin intermediul trăsăturilor de caracter;
– trăsăturile de caracter reprezintă poziții ale subiectului față de cei din jur, un mod de a se raporta la evenimentele existenței sale în lume;
– atitudinea reprezintă modalitatea de raportare la o clasa generală de obiecte sau fenomene și prin care persoana se orientează subiectiv.
Caracterul oamenilor din sec. XXI pune accentul mai mult pe aparenţe şi pe latura exterioară a fiinţei umane. Oamenii sunt valorizaţi în funcţie de forma vieţii (în funcţie de îmbrăcăminte, de maşina pe care o conduc, casa în care locuiesc) nu de conţinut.